Când intri pe Nruvenko, nu găsești doar cursuri—vezi exact ce ai învățat, pas cu pas, și cum progresezi. Personal, am tot căutat o platformă care să-mi arate clar rezultatele, nu doar să bifez lecții; aici chiar simți diferența, iar bucuria micilor victorii devine parte din drum.
80+
92%
4,9/5
În ultimii ani, am avut impresia că toată lumea vorbește despre „conștientizare financiară” ca despre o modă trecătoare. Ba chiar, uneori, parcă s-a mers înapoi: conceptele au devenit clișee, oamenii au început să le recite mecanic, dar fără să înțeleagă ce au de făcut cu ele. Îmi amintesc când, la o întâlnire de business, cineva a confundat marja de profit cu cifra de afaceri și nimeni n-a ridicat o sprânceană. Asta mi-a arătat cât de ușor ajungi să crezi că „știi” lucruri doar pentru că le-ai auzit de multe ori – dar când vine momentul să le aplici, totul se blochează. Or, abordarea asta nouă, dezvoltată de Nruvenko, nu te lasă să te ascunzi după vorbe goale — te obligă să te raportezi la situații de zi cu zi, din viața reală. După ce parcurgi materialele, începi să vezi altfel cifrele – nu mai sunt niște date seci, ci devin semnale, avertismente, chiar povești despre afaceri și decizii. Îți dai seama, de exemplu, că nu e suficient să știi ce e un flux de numerar – ci trebuie să știi să citești printre rânduri, să simți când cifrele mint sau când ascund o problemă care încă nu s-a arătat. Am întâlnit oameni care, după ce s-au prins de asta, au început să întrebe altfel la ședințe: nu doar „cum stăm cu profitul?”, ci „ce ne spun costurile astea despre cum gândim producția?” și „are sens să păstrăm relația cu furnizorul ăsta, chiar dacă aparent totul arată bine pe hârtie?”. În loc să bifezi o rubrică la final de lună, te trezești că folosești cifrele ca pe o lanternă prin care vezi riscuri sau oportunități ascunse. Poate sună a clișeu, dar chiar începi să iei decizii mai curajoase, nu fiindcă ai mai mult curaj, ci pentru că ai mai multă claritate. Și poate cel mai incitant e că, pe termen lung, perspectiva asta te face să te îndoiești de multe dintre „regulile” pe care le-ai învățat la început – inclusiv ideea că „siguranța” în business vine din prudență absolută sau din evitarea riscurilor. Nu, siguranța vine din capacitatea de a vedea lucrurile așa cum sunt și de a acționa rapid când ceva nu are sens. Într-un fel, devii mai puțin impresionabil în fața jargonului și mai atent la ceea ce contează cu adevărat: cum arată sănătatea financiară a companiei tale, dincolo de orice raport sau prezentare lucioasă. E o diferență greu de explicat, dar foarte ușor de recunoscut la cei care au trecut prin această transformare – și, sincer, rareori mai cad în capcana superficialității.
Călătoria începe cu lucruri banale, de la diferența dintre venit și cheltuială, până la cum să-ți notezi pe hârtie banii de buzunar. Mulți se miră când descoperă cât de rapid dispar sumele mici, ca un fir de nisip printre degete. Îmi amintesc o colegă care, la primul curs, a recunoscut că nu știa exact cât cheltuie lunar pe cafea. Apoi apar conceptele care sună pretențios la prima vedere – buget personal, economisire, dobândă compusă. Nu toate capitolele sunt digerate ușor. De exemplu, când ajungem la ideea de risc și diversificare, adesea se simte un soi de rezistență, ca la un frig brusc de primăvară. Dar cine nu s-a trezit vreodată întrebându-se: "Ce fac dacă se strică frigiderul și nu am bani de reparație?" Brusc, discuția se mută spre investiții, cu tot cu jargonul lor aparent intimidant – acțiuni, obligațiuni sau fonduri mutuale. O dată, cineva a întrebat cum ar fi să investești într-o fermă de melci, iar sala a râs, dar întrebarea a rămas în aer. Și, sincer, nu toate răspunsurile vin la timp sau ordonat. Nu uit de partea aceea mai puțin abordată: impactul emoțiilor asupra deciziilor financiare. Într-un fel, parcă mai toți avem rușinea aia când vine vorba să vorbim despre bani. Uneori, grupul se întoarce la povești personale, la greșeli făcute în trecut sau la mici victorii care nu par importante, dar care, puse cap la cap, schimbă perspectiva. Învățarea nu curge mereu lin. Se strecoară întrebări despre taxe sau ce implică un credit ipotecar, chiar dacă subiectul zilei ar fi altul. Și – trebuie să recunosc – unele module par mai greoaie, cu grafice și termeni abstracti, pe când altele se simt ca o conversație la cafea între prieteni. Într-o zi, cineva a venit cu un plic plin de chitanțe vechi, să le analizăm împreună. N-a urmat niciun plan anume, dar discuția a fost poate cea mai autentică din tot programul.Să fii student online e un soi de experiență cu gust dulce-acrișor—zic asta pentru că, deși ai libertatea să alegi când și unde înveți, uneori îți lipsește senzația aia de murmur de clasă și de șoapte pe la spate. În fiecare zi, deschid laptopul și dau drumul la Zoom sau Teams, cu o ceașcă de cafea în stânga și o pisică tolanită peste caietul meu de notițe. Platformele astea digitale au devenit, fără să vreau, noua sală de clasă. E ciudat să vezi fețe în pătrățele, unele adormite, altele hiperactive, dar m-am obișnuit să scriu în chat când am o întrebare și să ridic virtual mâna. Uneori, profesorul uită să închidă microfonul și auzi cum îi miaună pisica sau cum cineva bate la ușă—adică, să fim serioși, cine nu zâmbește la așa ceva? Materialele de curs vin sub formă de PDF-uri, prezentări sau, dacă ai noroc, filmulețe scurte care merg și pe telefon, în caz că vrei să înveți de pe o bancă din parc. Întâlnirile de grup sunt amuzante—totul se mută pe WhatsApp sau Discord, iar discuțiile devin, de la un punct, un amestec de glume, link-uri și încercări de a nu pierde firul principal. Simți că pierzi ceva din conexiunea umană, dar, pe de altă parte, parcă e mai ușor să scrii ce gândești decât să rostești cu voce tare, mai ales dacă ești timid. Și, sincer, am observat că unii colegi îndrăznesc să pună întrebări pe care nu le-ar fi spus niciodată în fața clasei. E o altă lume, cu reguli proprii—deadline-urile par mai aproape, notificările te bântuie și tentația de a deschide alt tab e mereu acolo, ca un mic drăcușor pe umăr. Dar, în ciuda provocărilor, am învățat să-mi organizez timpul mai bine și să mă bucur de pauzele scurte, când pot să mă întind puțin sau să ascult muzică. Poate că nu e perfect, dar, în felul lui, online-ul ăsta te învață să devii mai responsabil, să cauți soluții rapide și să apreciezi fiecare moment în care chiar simți că faci parte dintr-o comunitate, chiar dacă ea există doar în spațiul digital.
Completely diferit față de alte cursuri—am simțit sprijinul colegelor la fiecare pas, ca într-o echipă adevărată!
Magnific! În două săptămâni am început să înțeleg banii—și chiar să mă bucur de asta, cine ar fi crezut?
Unlocked: Am înțeles cum pot economisi fără să-mi sacrific micile bucurii zilnice — chiar e posibil!
Două revelații: banii nu cresc în copaci, dar pot înflori în buzunar dacă știi cum să-i uzi!
Când intri în sala lui Mihăilă de la Nruvenko, te lovește imediat senzația că nu există două ore la fel. Nu se ține strict de manuale – uneori lasă discuția să se abată, să exploreze un subiect apărut spontan din curiozitatea studenților. Alteori, îi vezi cum se uită la el așteptând soluții clare, iar el răspunde cu o întrebare sau o poveste despre un client care și-a schimbat complet traseul financiar la 40 de ani. Are o listă scurtă de concepte pe care insistă – cash flow, riscuri, comportament financiar – dar rareori le predă la fel de la o grupă la alta. Sincer, nu-l interesează să bifeze teme, ci să observe unde se împiedică fiecare și să tragă de fir până găsesc împreună nodul. Ce e interesant la Mihăilă e cum știe să se adapteze. A lucrat cu tineri care abia ieșiseră de pe băncile facultății, dar și cu oameni care au trecut deja de câteva ori prin crize personale sau profesionale. O fostă studentă povestea că nu a înțeles niciodată de ce îi e frică să investească până când Mihăilă a pus-o să scrie pe hârtie cea mai proastă decizie financiară pe care a luat-o. Clasa nu arată niciodată la fel – uneori tabla e plină de scheme și grafice, alteori doar cuvinte cheie și glume scrise la repezeală. În culise, Mihăilă ține legătura cu un mic grup de practicieni care îi trimit tot felul de insight-uri despre ce se schimbă pe piață, fie că e vorba de fintech sau de modificări legislative obscure. Mă rog, recunoaște că uneori se lasă prins în discuții lungi despre NFT-uri, deși nu crede că toată lumea ar trebui să sară în barca asta. Când îl întrebi de unde îi vine felul ăsta de a preda, spune că a văzut prea mulți oameni speriați de cifre pentru că li s-a spus că nu sunt "de profil". Nici nu încearcă să pară profesorul perfect – uneori uită să aducă niște foi sau lasă cafeaua să se răcească pe birou. Dar dincolo de asta, e clar că pentru el fiecare grupă e o lume nouă, cu propriile blocaje și mici revelații.
Sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor prin vizitarea site-ului nostru.